Multă lume consideră că procedura de “insolvență” este același lucru cu “falimentul”. În ceea ce privește “reorganizarea” majoritatea asociază acest cuvant cu insolvența/falimentul, fără să cunoască, concret, care este legatura dintre ele.

Trebuie știut însă faptul că, deși cele trei noțiuni (insolvență, faliment și reorganizare) au legatura una cu celelalte, ele nu se confundă, ci au semnificații distincte.

Semnificația termenilor

1. Procedura “insolvenței” este acea procedură legală care se deschide, la cererea debitorului sau a creditorilor, în cazul în care o societatea se află în stare de insolvență. Conform legii, starea de insolvență reprezintă acea stare a patrimoniului unei societați care se caracterizează prin insuficiență fondurilor banești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
2. Procedura “falimentului” reprezinta procedura de insolvență care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
3. Procedura de “reorganizare” judiciară este procedura de insolvență care se aplică debitorului în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanțelor. Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, implementarea și respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, împreuna sau separat:

• restructurarea operațională și/sau financiară a debitorului;
• restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;
• restrângerea activității prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului.

Diferențe

Procedura insolvenței este o procedură “umbrela” care include și procedura de reorganizare și/sau pe cea de faliment. Prin urmare, relația dintre celelalte două sub-proceduri (faliment și reorganizare), pe de o parte, și procedura insolvenței, pe de altă parte, este cea de la parte la întreg.

Astfel, în cazul în care o societatea este în stare de insolvență, cu privire la aceasta se deschide “procedura insolvenței”.

Dupa momentul deschiderii acestei proceduri de insolvența urmează, de regulă, o perioada de timp (denumită “perioada de observație”) în care administratorul judiciar analizeaza situația juridică și patrimonială a societății pentru a determina dacă sunt perspective reale pentru salvarea societății, pe baza unui plan de reorganizare, sau, după caz, dacă societatea trebuie lichidată, deoarece aceasta nu mai poate fi revitalizată.

După finalizarea analizei de către administratorul judiciar, creditorii societății vor decide:

• dacă se va încerca salvarea societății, prin reorganizare judiciară, sau
• dacă se va trece la lichidarea societății.

În cazul în care se aprobă reorganizarea societății, procedura insolvenței va intra într-o nouă etapă, și anume, în faza de “reorganizare judiciară”. Deși cu privire la această fază, legea foloseste expresia de “procedură de reorganizare”, putând crea impresia că aceasta ar fi o procedură distinctă de cea de “insolvență”, în fapt, așa cum a fost arătat mai sus, aceasta “procedura de reorganizare” reprezintă doar o etapă din cadrul “procedurii de insolvență”.

În cazul în care nu se aprobă reorganizarea societății sau, după caz, deși se aprobă o astfel de reorganizare, aceasta eșuează, societatea va intra în faza de “faliment”.

La fel ca și în cazul “reorganizării”, legea folosește denumirea de “procedură” de faliment, creând impresia că aceasta este o procedură diferită de cea de insolvență.

Cu toate acestea, “falimentul” reprezintă doar o fază, posibilă, dar nu obligatorie, a “procedurii de insolvență”.

Prin urmare, în cazul în care o societate este în faliment, putem spune ca aceasta este în insolventă, însă reciprocă nu este valabilă; dacă o societate se află în procedura de insolvență nu înseamna neaparat că aceasta este și în faliment, dimpotrivă, este posibil ca societatea respectivă să se afle în faza de reorganizare și să “scape” cu succes din procedura de insolvență.